
Știu ca blogul meu a făcut viermi virtuali de când n-am mai postat p-aici și scuze sunt multe dar nu se accepta nici una, asa ca decât multe vorbe mai bine vă arăt încă o fotografie din sedinta “freshwater girl” . (continue reading…)

Știu ca blogul meu a făcut viermi virtuali de când n-am mai postat p-aici și scuze sunt multe dar nu se accepta nici una, asa ca decât multe vorbe mai bine vă arăt încă o fotografie din sedinta “freshwater girl” . (continue reading…)
Ma uitam într-un documentar la niște fotografii vechi din anii 1900-1930, și mi-am dat seama ca înainte existau mai multe fotografii personale imprimate pe hârtie decât exista in ziua de azi, ca altfel nu le puteai vedea. Mă uitam cu interes mai ales că știam că atât fotograful cât și cei fotografiați sunt practic morți, chiar dacă și lor, ca și noua, li se părea ca vor trăi o veșnicie și uite că s-a întâmplat să termine cu treaba pe planetă. Cu noi oare ce va fi? Eu am fotografii pe hârtie doar de când eram copil, cele noi le am pe facebook, hi5, flickr și in PC. Oare vor rămâne acolo o veșnicie să le vadă cei ce vor trai când noi o să dăm ortu’ popii? Bineînțeles ca nu vom muri toți odată, (continue reading…)
Un oraș simplu, mediu ca mărime in Europa. Aici m-am stabilit acum sase ani alături de foarte multi romani deci stabilirea nu ma face mai special. Nu este tipicul oraș de basm cu o parte veche și una nouă deci nu e cu centru istoric sau vechi, nu exista metrou nici tramvai. Marea impactare și ceea ce m-a influențat in mod plăcut este sfârșitul de săptămâna destul de intens, oamenii își petrec nopțile de weekend pe străzi, la terase, in pub-uri de tineri pana la vârsta la care numai poți sta pe picioare. Fotografiile sunt făcute in timpul finalei Spania-Olanda când orașul părea unul fantomă.
Ma uit cu entuziasm la cum sunt primiți fotbaliștii spanioli in Madrid, câtă lume, peste un MILION de oameni, muzică, blitz-urile camerelor foto, oamenii dansează și cântă cu atâta bucurie și mândrie, ce țară frumoasa au, bravo lor iar multe națiuni îi apreciază pentru ceea ce au făcut. Aici aveți un set bun de fotografii făcute de Lorena S. imediat după meci. Eu, ca un adevărat ‘capșunar’, sau ’sclav’ mai nou, trebuie să aleg intre “a fi mândru” sau “a fi bucuros” ca sunt roman. Asta cu mândria națională n-am înțeles-o niciodată, sau cea regionala, “mândru ca sunt oltean, ardelean etc”. Mândria ar trebui s-o simți când obții ceva prin propriile puteri, nu când se întâmpla prin accident la naștere. Deci mândru nu pot fi. As putea fi bucuros ca sunt roman dar de ce? (continue reading…)

Adică fata de apa dulce. Eram cu Alex și cu ea pe plaja și zic: Azi vreau să-i fac Andreei niște fotografii dar nu-mi vine in minte nici o locație. Alex: – Unde e cel mai apropiat lac? Eu – la 20 de minute de mers cu mașina. Am împachetat la foc automat și hai să prindem și soarele. Am folosit tonuri diferite pentru culoarea apei in fiecare fotografie (continue reading…)
Mi-am cerut și eu cum se recomanda flash-u’ sau blitz-ul du’pe net. Fac comanda bucuros și fug la ușă să aștept postașu’. Peste o săptămână vine cu o scrisoare, unde zice că pachetu’ meu e la ei in vama. Sun la oficiul poștal vamal:
-Alo
- Unde e flashu’ bre?
- Aici la noi.
- Pai de ce? Eu stau mai la vale!
- Pai trebuie (continue reading…)