In fiecare an când se organizează FIB (Festivalul International Benicassim) avem parte de o avalanșă de turiști, ceea ce e frumos pentru ca restul anului avem plaja plina de hodorogi care abia mai pot merge biped. N-am nimic cu ei asa ca persoane pentru ca unii dintre noi vom ajunge asa la un moment dat iar de multe ori am mai multa mila fata de o persoana în vârsta decât de o mama cu 3 copii.

O zi încântătoare deci, alături de franțuzoaice, englezoaice, nemțoaice etc respectiv “franțuzoi”, “englezoi” si “nemtoi” :)

Intru in camera, ea doarme, ma GANDEAM la o intrebare si in secunda doi imi raspunde la intrebare, vorbind in somn, inainte ca eu s-o pun cu voce tare? Cat de tare e asta?
Intrebarea ce aveam de cand sa io pun e “daca mai sunt tantari care o deranjeaza”
raspunsul a fost destul de clar – “da, tot mai sunt”
O fi ceva fizica cuantica la mijloc da’ tare placut e sa vezi si sa simti fenomenele astea.

Nu stiu cum la altii le repar/instalez ceva in pc fara probleme iar cand vine vorba de al meu ma transform intr-o victima. Spun victima pentru ca de la o simpla instalare a sistemului de operare am ajuns sa il reinstalez de 10-15 ori cand pe un hdd cand pe celalalt, ori se bloca in timpu’ procesului ori se instala bine si la prima resetare nu mai pornea. Am schimbat dvd-urile, cablurile de la hdd si la fiecare schimbare am reinstalat si tot asa pana mi-a crescut tenisunea cu cateva liniute. A doua zi o iau de la capat. Timpul trecea si m-am trezit implicat intr-un razboi cu orgoliul – cum sa ma duc cu pc-ul la altu’ sa mi-l repare cand eu sunt ala care sunt chemat de altii. Am plecat totusi, in deprimare, la un magazin de specialitate sa aud parerile altora si am decis ca e placa de baza. Plec cu placa prin ploaie caci intre timp incepuse sa ploua iar eu eram pe jos. Acasa dupa trei sferturi de ora de montaj, citit manuale constat ca nu functioneaza deloc (si o montasem bine). Merg din nou la magazin mi-o schimba si pe cea noua mi-o probeaza sa fie sigur. Ajung acasa montez ca la carte si in sfarsit reiau procesu’ de instalare de data asta cu succes. Ramane sa instalez tonele de programe de care am nevoie, apoi sa le ajustez pe placul meu. Pana la urma nu-mi explic ce s-a intamplat cu piesa veche.

Postez asta pentru calitatea video și audio, recomand sa se asculte la maxim cu ceva bași dacă se poate (min 1:50), asa se înțelege cam cat de puternic a fost impactul. Îmi plac la nebunie dezastrele atunci când nu moare nimeni și nu ma afectează pe mine sau pe cei apropiați. In video nu se vede nimeni murind deci îmi place :D

Când ma gândesc ca multi dintre noi nu-și permit sa călătorească într-o luna, nici măcar 200 de km, trăiesc în nebunia de zi cu zi – casa, munca, bani, televizor din nou și din nou fără sa știe când se va termina… și au impresia ca sunt liberi.
Am adunat câteva video-uri scurte la care ma uit de cate ori vreau sa-mi aduc aminte pe ce lume traiesc…Imagini superbe captate sub apa, deasupra norilor, oraselor etc.
Miscator cum stau puii rechinului lipiți pe coada lui…
Mulțumesc oamenilor care și-au dedicat ani de zile pentru a ne arata  cu cine și alături de ce trăim noi pe planetă, au renunțat la “spumoasa” viata pe care o trăim multi dintre noi…

(continue reading…)

Leonardo DiCaprio ma uimește din nou într-un film absolut impresionant, mi-a plăcut pentru ca ideea principala asupra căreia se insista este creierul uman. Complexitatea scenariului, traversarea dintr-un vis în altul, jocurile demențiale sunt puse bine la punct iar la cadrele simple din avion mi s-a făcut pielea de găină văzând cât de bine interpretează actorii, cum rămân uimiti de ceea ce au făcut, peste expresiile lor se suprapune și coloana sonora … superbă secvența. Un film cu o idee originală, il recomand.