De vreo săptămâna tragem de noi să facem schimbarea de mobila ce-am plănuit-o pentru montarea fundalului. Greul a fost când am început curățenia generala :D iar pentru fundal m-a ajutat tata cu scule și mana de lucru :D.

Pe o plaja superbă, in Benicassim, am facut pe asistentul zilele trecute la ședința cu pricina și pe neobservate am filmat câteva cadre drăguțe din punctul meu de vedere, cum vi se pare? Pentru cine nu cunoaște: Fotograf 3Alex iar model Alina.

De vreo sase-șapte ani m-am stabilit în Spania după cum știți multi dintre voi. Fiind dependent de oameni, am început imediat goana după prieteni, am aruncat plase și undițe doar s-o prinde ceva. Ba pe la servici-uri ba din întâmplare s-a format un grup, grup in care am început să funcționez. La prima strigare, nu neapărat a mea,se făcea ceva chiar dacă era orice  ieșire din oraș, la o gradina zoologica, la o plimbare într-un oraș mai mare, la un grătar peste noapte la munte sau foc de tabăra cum îmi place să-l numesc și multe altele, până m-am trezit având multi amici iar grupul s-a desprins ușor ușor eu neștiind ce să fac să-i țin aproape. S-au exclus unii pe alții ori că nu se suportau ori că s-au înfundat canalele de comunicare dintre ei. Înainte stabileam totul la telefon, nu foloseam internetul ca acum, unii nici n-aveau computere, acum avem internet și pe telefon și acasă, ne pândim permanent pe facebook și  Ymessenger iar când e vorba să o luam de nebuni pe un munte majoritatea strâmbă din nas. Sleiți de puteri se plâng că urcă trei etaje fără lift, au pretenții de la trei stele in sus, ori plimbări comode pe nuș-ce insule sau alte țări ori nimic. Uni nu mai vin in grup pentru ca s-au căsătorit cu vreo persoană antipatică iar ceilalți au renunțat la familia problemă, alții, tot după același ritual deștept, s-au izolat pe principiul ca ei sunt prea buni să stea cu șleahta. Câteodată ma suspectez ca aș avea ceva de mărunțesc gașca dar mă uit in jur și rar văd vreo gloata mai dolofana printre tinerii de peste 25 de ani. In fiecare zi aceleași glume, aceleași hăhăieli, unul spune o poveste apoi altcineva povestește o întâmplare asemănătoare din nou și din nou, unul povestește iar ceilalți sunt pregătiți pentru “related story” cum e pe YouTube “related video”. Voi cum o duceți din punctul asta de vedere? Mai jos o fotografie, făcuta cu telefonul, pe care o scot mult mai greu decât pe cele de pana acum acum din lipsa de recuzită.

Probabil o să vi se pară ciudat titlul, este un nume de localitate, in apropierea căreia ne-am găsit noi să facem fotografii. Am fotografiat deci “capul și corpul” unei fete frumoase, Mihaela. In curând, câteva fotografii făcute pe o plaja pustie superbă.

Concursul s-a terminat, avem așadar câștigătoare pe Veronica cu care vom lua legătura și vom pune la punct cat mai multe detalii ca totul să iasă bine. Eu cat si 3Alex mulțumim fetelor pentru participare si tuturor celor ce au votat sau comentat!

Având in vedere zecile de vizite pe care le am zilnic sau sutele, miile de vizite dacă vorbim de blogul lui 3Alex, îmi pare rău să vad cat de mic e interesul pentru a fi fotografiata, avem doar patru fete cărora le mulțumesc pentru participare. Ma gândeam chiar să anulez tot dar m-am gândit ca cele patru concurente nu merita să audă ca s-au înscris degeaba. Să fie oare teama de aparatul foto, timiditatea sau pur și simplu n-au chef să se vadă in fotografii… O să dezvolt subiectul într-un articol viitor de moment ne concentram pe concurentele puse in ordine alfabetica. Votarea se va sfârși pe 29 august la ora 0:00 începând de acum. Rămâne să va uram mult succes fetelor!

Încă o fotografie pentru care postprocesarea a durat “numai” trei ore, de aceea simt nevoia să vă arat și originalul.

Apetitul pentru fotografie m-a mobilizat să fac ceva, nu știam ce, n-am avut un concept, voiam doar să testez lumina. M-am jucat cu lumina care era și din fata și din spate, îmi place la nebunie să fotografiez subiecte cu soarele undeva in spate. Adi și Mihai mi-au fost subiectele.

Ce bine e sa ai mai multe sedinte foto programate, intr-o zi aveam pregătita o ședință mai fashion cu un cuplu care n-a mai putut fi prezent, s-a amânat ședința și am vorbit cu băieții să facem ceva ca tot aveam bateriile încărcate și tot aveam in plan să-i fotografiez. Pe Radu l-ați mai văzut la 3Alex pe blog, in fotografiile geniale cu clapele suspendate. Am tras și cu lumina naturala caci n-am mai făcut-o de ceva timp. In curând și cele cu lumina artificiala.

Momentele in care îmi vin idei sunt momente în care nu simt nimic, nici bucurie, nici furie, nu sunt nici obosit nici agitat, nu mi-e foame nici sete și nimic nu mi se pare ciudat, nu trebuie să ma întâlnesc cu nimeni nici nu ma gândesc la nimeni, încep să cred ca numai am grija zilei de mâine, numai tresar când mi se spune „gândește-te ca sunt vremuri grele” sau „nu te vad bine asa”. E ca atunci când auzi fluieratul in urechi după o explozie, te simți detașat de tot zgomotul vieții. Nu am ipoteca și nici un fel de credit, nu sunt legat de nimic, nici măcar de vreun job fix. Acum văd viața ca o mare petrecere pe care, in prealabil, am organizat-o, merg de colo colo și gust din toate paharele, in funcție de ce am organizat, socializez cu oamenii pe care i-am invitat. Câțiva sar pe mine cu învățăturile menite să mă călăuzească „așa nu faci nimic in viata” dar – ce dracu trebuie să fac in viata? Trebuie neapărat să alerg după atâtea valori materiale? Ma uit la oamenii care fac asta și sunt nerăbdători să aibe ceva iar eu sunt nerăbdător să simt ceva, n-au mai luat o porție buna de ras de luni de zile, nu mai au chef de comunicare, nu mai au timp de ei, nu se mai îndrăgostesc de nimic, weekend-urile trec pe ascuns și sunt obosiți, m-am săturat – Asta trebuie să facem in viata? Pentru mine asta înseamnă, de fapt, să renunțăm la viata și deocamdată nu vreau. Vreau doar să mai servesc un pahar înainte de culcare.