Ma uitam într-un documentar la niște fotografii vechi din anii 1900-1930, și mi-am dat seama ca înainte existau mai multe fotografii personale imprimate pe hârtie decât exista in ziua de azi, ca altfel nu le puteai vedea. Mă uitam cu interes mai ales că știam că atât fotograful cât și cei fotografiați sunt practic morți, chiar dacă și lor, ca și noua, li se părea ca vor trăi o veșnicie și uite că s-a întâmplat să termine cu treaba pe planetă. Cu noi oare ce va fi? Eu am fotografii pe hârtie doar de când eram copil, cele noi le am pe facebook, hi5, flickr și in PC. Oare vor rămâne acolo o veșnicie să le vadă cei ce vor trai când noi o să dăm ortu’ popii? Bineînțeles ca nu vom muri toți odată, (continue reading…)