» facebook

Irish Pub si alte activitati

zebis — Wed, 01 Jun 2011 01:10:37 +0000

Ultima perioada a trecut destul de repede ca am și uitat de blog, m-am preocupat cu multe altele iar fotografiile făcute în ultimul timp au fost făcute publice pe pagina de Facebook. Făcurăm deci o ședință într-un local Irish Pub destul de cunoscut aici în zona pentru decorul interior și după ce-am treierat fotografiile bune de celelalte am găsit destule rezultate decente cat sa pot pune și pe blog, vor urma și altele curând. Sper sa nu fie amețeală mare, într-un final toate vor ajunge pe pagina în dezvoltare.

Intre timp m-am mai ocupat cu tenisul de câmp, joc ca de obicei de 2-3 ori pe săptămână, volei, role, mers pe jos câțiva kilometrii lucru care ar fi trebuit sa se întâmple și cu gașca, bicicleta. Am fost o zi, dimpreună cu colegul Alex , la AirSoft un fel de Counter Strike numai ca trebuie sa alergi pe picioarele din dotare nu apăsând pe o tastatura avand in brate o arma de 4-5 kg și când te lovesc gloanțele (bilele) iți aduci aminte ca ar fi fost mai bine sa stai ascuns. Întrebarea fireasca ar fi “dar de muncit?” – da… am și muncit cate ceva :D deci nu sunt inutil 100%.

True blood desire

zebis — Fri, 13 May 2011 16:52:52 +0000

Multa lume deja știe de pe pagina de Facebook unde am publicat acum câteva zile fotografiile din scurta ședință cu Mihaela. Spun ca a fost scurta prin comparație cu celelalte, am avut la dispoziție circa 1 ora și 30 de minute pentru fotografii restul timpului am stat la coafor și pe drum. Inițial am vrut sa facem în centrul orașului dar pana la urma am găsit alt loc mai interesant, o gara părăsita cu containere pe ici pe colo. Am făcut și un video scurt filmat în mare parte de Alex care făcea glume în timp ce filma cu telefonul rezultând un cutremur de 15 pe scara Richter în tot clipul, sper sa ia aminte data viitoare sa nu-mi mai dea dureri de cap când vad filmarea. Mai jos cateva fotografii si clipul de care ziceam.

Teama de a nu fi cum a fost

zebis — Sat, 30 Apr 2011 16:30:51 +0000

Inca o zi, respir, gândește din nou aceleași idei, e cald rău, aceleași glume, comentez îmi dau cu părerea, crezi ca e ca tine ca de obicei, spălam vase cu rândul, aceiași teniși “că converși” suna mai urat, casa e veche dar e a noastră, numai noi stam aici. Spui, iubi tu nu vezi ca n-o ne găsim de munca, dar nu am timp de asta tu nu vezi cate statusuri am de citit pe facebook, pozele alea cine le editează ia ajuta-ma și tu sa aleg.

Tu n-auzi ca asa n-o sa facem nimic, cum dracu stai asa liniștit când n-avem bani sa plătim întreținerea. Atâta timp cat avem bani de cartofi și ficatei nu ma intereseazăăă și hai aici sa-ți fac niște poze ca e păcat, uite ce frumoasa ești, mai “fotogenică ca” mine, mă jur.

Aproape goala, pe căldura asta ai adormit în timp ce-ți făceam un masaj, eu citesc si vad cum vorbesti in somn, abia acum ma pot gandi la un job si ma cuprinde teama aceea de a nu mai fi cum a fost…

PS. Asta e un fel de pamflet, nu înseamnă neapărat ca vorbesc despre mine. Am vârât puțin romantism și mi s-a părut comic sa scriu cum facebook e mai important, câteodată, decât altceva.

Rolling…

zebis — Mon, 21 Mar 2011 05:01:06 +0000

Parca mi se facuse dor sa mai montez un clip tip “generic”, filmat in totalitate cu telefonul si publicat pe mica pagina de facebook care ar fi trebuit sa fie pentru fotografie dar folosesc sectiunea video pentru ca e un fel de”making of” la o parte din fotografiile facute cu telefonul :D. Nu stiu daca m-am facut inteles da’ nu conteaza :)

Alyna Elisabeth

zebis — Mon, 07 Feb 2011 16:51:03 +0000

Am cam abandonat blogul de când cu pagina de facebook. Am citit mai demult, nu mai știu sigur pe unde, cum un fotograf își lăuda modelele pentru că au făcut o treaba excelenta și au acceptat sa fie “umilite” iar eu nu înțelegeam ideea pana când am observat în timp ca adevăratele modele sunt cele care se “umilesc” pentru ca totul sa iasă bine nu contează dacă se lasă stropite și udate, indura frigul pe jumătate goala cu o vestimentație subtila, stau pentru mult timp în tot felul de poziții ciudate, inclusiv sub apa, ore întregi așteptând să i se facă machiajul și coafura și sunt foarte multe care fac asta și nu câștiga asa cum ar trebui, la fel ca și fotografii dealtfel, părerea mea. Multumesc Alinei si sorei Olimpia pentru pregatire si prezenta.

Fotografia color am prezentat-o deja pe facebook de câteva zile iar ultima fotografie am surprins-o când Alina dădea indicații pentru o anumita postura :). Rezultate mai sunt iar în ceea ce urmează voi publica și fotografiile făcute Olimpiei, sora Alinei.

Landing page on facebook

zebis — Fri, 14 Jan 2011 02:36:59 +0000

Cu chiu cu vai am reușit sa-mi fac un autoportret pentru pagina pe care “aterizează” cei ce n-au dat like la pagina de facebook. Adică, celor ce au dat like le apare asa iar celor ce n-au dat like le apare asa :D, inteligenta opțiune oferita de specialiștii de la facebook. Despre cum se setează am citit într-un articol la Negrea pe blog.

Facebook Fan Page

zebis — Tue, 04 Jan 2011 17:46:08 +0000

Comoditate, rezultate, experienta, ospitalitate, intrare gratuita, proba gratuita, fără probleme, fără riscuri, fără obligații, n-ai bani nu-i problema, nu e gluma, click acum, oferta valabila DOAR pana la un milion de like-uri, intrați și consultați-l gratuit pe prietenosul reprezentant specializat care vă va ajuta să dați “like” exact la fotografia potrivita personalității dumneavoastră… :)

De fapt voiam sa spun în gluma ca mi-am făcut într-un final pagina de facebook, unealta “ultramodernă” pe care o folosesc multi indiferent ca sunt pictori, fotografi, muziceni sau actori. Voi posta exclusiv despre fotografie și partea grea e ca vreau sa fie totul pus în limba engleza sau spaniola. Sunt cateva fotografii noi din ultimele doua sesiuni și un video scurt nepublicat inca in sectiunea video. Partea nasoala e ca nu primesc notificări la fel ca pe o pagina normala dar sunt alte avantaje de care vreau sa profit.

Ce va fi după

zebis — Thu, 22 Jul 2010 20:12:22 +0000

Ma uitam într-un documentar la niște fotografii vechi din anii 1900-1930, și mi-am dat seama ca înainte existau mai multe fotografii personale imprimate pe hârtie decât exista in ziua de azi, ca altfel nu le puteai vedea. Mă uitam cu interes mai ales că știam că atât fotograful cât și cei fotografiați sunt practic morți, chiar dacă și lor, ca și noua, li se părea ca vor trăi o veșnicie și uite că s-a întâmplat să termine cu treaba pe planetă. Cu noi oare ce va fi? Eu am fotografii pe hârtie doar de când eram copil, cele noi le am pe facebook, hi5, flickr și in PC. Oare vor rămâne acolo o veșnicie să le vadă cei ce vor trai când noi o să dăm ortu’ popii? Bineînțeles ca nu vom muri toți odată,vom muri pe rând și va fi un fenomen interesant. O să se creeze albume cu prietenii decedați, cei mai activi pe twitter vor face liste cu „death people”, pe facebook vor apărea aplicații gen “churchvile”, cutarescu invited you at nush’ ce church, fotografia de profil se va umple de comentarii gen „RIP” sau „dumnezeu să-l odihnească” (apropo eu prefer rip) și bineînțeles nimeni nu va spune ceva rău de răposat. Alți vor spune reconfortanți ca “de acolo de unde este el sigur ne citește comentariile și zâmbește” etc. Despre moarte se poate vorbi la nesfârșit, mie unu nu mi-e frica de moarte ci mi-e teama de reacțiile mele in momentele dinaintea ei, când moartea s-a produs numai simți nimic deoarece toate impulsurile electrice din creier care țin toate amintirile și simțurile la un loc se vor opri deci nu vei mai ști sau simți absolut nimic, ca și cum ai scoate un harddisk din priză. Până atunci mai sunt de făcut, din fericire, multe fotografii și multe statusuri de schimbat :)