» romania

Urc un palier si va spun

zebis — Mon, 28 Feb 2011 17:20:59 +0000

Azi public noua mea galerie flash adaptată și pentru mobile, in timp sper s-o îmbunătățesc. Fotografia de mai sus am făcut-o pentru secțiunea “About” atât în engleza cat și în spaniola.

Acum un an pe vremea asta vă arătam primele fotografii din primele ședințe foto, vă spuneam cum îl stresam la cap si la fizic pe 3Alex cu cate o întrebare sau zece pe zi, cum mă dezlănțuisem eu din anonimat ca mânzu’ tocmai fătat care țopăie de colo colo încercând să stea drept pe picioare, cum visam eu sa fiu un marele fotograf în orașul cel mai vesel – dacă ar fi în România – și cel mai trist (dintre capitalele de județ) din Spania. Intre timp, de bunăvoie și nesilit de nimeni :) m-a îndrumat și Anton Laurențiu cu câteva foarte importante cunoștințe de postprocesare, de la Radu si Alex Baisan câteva principii de design în ce privește semnătura sau logo-ul. Mersi deci la toată lumea. Teoretic se înțelege ca eu n-am făcut nimic, ar spune un critic dornic sa ma ajute cu “critici constructive”, perfect (a se citi cu intonația lu’ dom’ Badea). Mulțumesc și fetelor și băieților ce-au stat în fata camerei mele și celor ce au comentat de-a lungul timpului. Nu-mi place genu’ asta de mulțumiri asa “la toată lumea” ca și cum as fi luat vreun premiu d-ala fițos sau ceva dar simt nevoia sa fac asta pentru că fără ajutorul lor nu făceam nici un pas în lumea asta mare și competitivă. Mai am de învățat mult în a fi creativ, a combina culorile după tipare ce țin de “artisticăreala” și cine știe cate mai am de învățat, poate a comunica și negocia cu oameni pentru viitoare colaborări, văd eu pe parcurs.

Am făcut o selecție de fotografii, așezate în mod cronologic, cu care cred că am făcut “pașii”. Sper să nu se simtă nimeni exclus caci am ales fotografii nu persoane. Vă pup pe toți și vă mai aștept!

Alb-negru sau color?

zebis — Thu, 24 Feb 2011 18:38:12 +0000

Un portret frumos, clasic făcut cu ceva timp în urma in Romania lui Bianca. Foarte rar ma decid rapid cum sa editez o fotografie, de data asta nu stiu cum e mai bine alb-negru sau color? Mie imi plac amandoua la fel de mult dar pe pagina de facebook vreau sa pun doar una….

Revenind

zebis — Mon, 03 Jan 2011 23:01:18 +0000

In ultimele doua săptămâni am fost atât de absent în ce înseamnă postări, chiar și pe facebook nu mai zic pe blog, pana au început mustrările de conștiința sa ma roada și revin. Postez așadar fotografii ce-am editat între o vizita și alta, intre un musafir poftit și unul nepoftit…

Daca am idei sunt si harnic

zebis — Mon, 25 Oct 2010 22:26:53 +0000

Mergeam catre varful muntelui, la o fosta cariera de piatra mai exact, cand dam de o gramada de balastru pus fix in mijlocul drumului, ca asa s-au gandit ei muncitorii ca e misto. In timp ce soferu’ deja intorcea masina se trezeste harnicul din mine – lasa ba ca merge, dam oleaca varfu’ gramezi jos si treci. Iau ciobu’ si ma gandesc ca daca tot am idei atunci mai bine sa dirijez :D. Sus am avut parte de o panorama de 360 de grade de unde se vedea lacul Bolboci in miniatura. La vara sper sa strang lumea sa urcam cu un ATV ceva ca merita toti banii.

Dorinte si dorinte

zebis — Tue, 19 Oct 2010 18:22:40 +0000

Prietenii mi-au spus azi că “din avion, România se vede ca in filmele cu războaiele mondiale” :))

Pentru ca mâine dimineață ma voi trezi in România (fără voia mea) m-am gândit să scriu cam ce mi-aș dori să pățesc in tara pentru ca m-am saturat să fac o suta de km in patruj’ de minute, să fie cald cât să pot bea bere toată ziua, să fie atâta curățenie, să se poarte toată lumea frumos cu mine indiferent dacă sunt normal la cap sau nu, să nu vad un câine pe strada cu care să ma joc și eu când n-am ce face. Vreau să-mi fac și eu niște nervi dracu, să simt ca pot muri in orice clipa, vreau să scuip in ciorba de draci, să fie un risc încontinuu, cum zice americanu’ “take the fucking chance”. Vreau neapărat să ma simt învelit de frigul și atmosfera aia gri, de ploaie, mocirla și tot tacâmul, vreau să fiu considerat un fraier de talentații angajați ai aeroportului și diferitelor instituții de care probabil voi avea nevoie, in general să mi se vorbească urat la orice ghișeu, vreau să fac o suta de km in doua ore jumătate pentru ca sunt tânăr și am timp destul, vreau să văd accidente (preferabil să nu fac parte din ele) vreau să văd indivizi care fluiera pe strada, pe cei ce mănâncă semite in fata blocului, pe câinii de pe străzi vreau să-i vad neapărat sper să nu fi murit toți ca tare mi-e dor de ei drăgălașii, in principiu vreau cam ce nu vor oamenii normali la cap.
Cu asta vreau să spun celor cinci cititori ai mei ca s-ar putea postez mai rar in următoarele doua săptămâni. V-am pupat!

Bucuros ca sunt aici

zebis — Tue, 13 Jul 2010 19:22:44 +0000

Ma uit cu entuziasm la cum sunt primiți fotbaliștii spanioli in Madrid, câtă lume, peste un MILION de oameni, muzică, blitz-urile camerelor foto, oamenii dansează și cântă cu atâta bucurie și mândrie, ce țară frumoasa au, bravo lor iar multe națiuni îi apreciază pentru ceea ce au făcut. Aici aveți un set bun de fotografii făcute de Lorena S. imediat după meci. Eu, ca un adevărat ‘capșunar’, sau ’sclav’ mai nou, trebuie să aleg intre “a fi mândru” sau “a fi bucuros” ca sunt roman. Asta cu mândria națională n-am înțeles-o niciodată, sau cea regionala, “mândru ca sunt oltean, ardelean etc”. Mândria ar trebui s-o simți când obții ceva prin propriile puteri, nu când se întâmpla prin accident la naștere. Deci mândru nu pot fi. As putea fi bucuros ca sunt roman dar de ce? Tara mea a obligat pe foarte multi oameni să se care oriunde, să avanseze mai repede pentru ca viata o fi ea destul de lunga dar nici chiar asa. Să mă bucur ca majoritatea de pe planetă știu că România e doar o tara care livrează imigranți pe bandă rulantă? E o tara in care multi oameni nu au o părere politică, o ideologie clara despre politică măcar la nivel general, pentru ca e cea care ne influențează viata cel mai mult, sedentarismul, invidia, prostia care ii caracterizează pe multi români mă face să mă bucur că nu trăiesc acolo și să fiu bucuros atâta timp cât trăiesc aici.